Grossglockner – Transfagarasanul Austriei

Grossglockner Hochalpenstrasse este situata intre renumitele si frumoasele statiuni Bad Gastein, Kaprun si Zell am See. Este soseaua „cea mai inalta” din Austria, ajungand pana la cota 2500m, care traverseaza Alpii pe o distanta de 40 si ceva de km. Este o sosea foarte spectaculoasa, cu curbe periculoase. Este situata in Parcul national Hohe Tauern, unde se afla si cel mai inalt varf din Austria- Grossglockner 3798m, care de fapt e un ghetar (mai bine spus, fost ghetar).

La poalele muntelui platesti taxa de 28 euro, atat era atunci, dar merita toti banii din lume acest drum.

Langa zona de taxare este si un mini zoo. Acolo nu am fost. Eram nerabdatori sa incepem sa urcam. Cum stateam la coada la taxare, am observat cum un elicopter tot venea si incarca ceva si urca pe munte, poate aproviziona ceva cabana.

Apoi am inceput sa urcam incet, erau coloane, nu claxona nimeni (traseul acesta este foarte mult strabatut de biciclisti si motociclisti), asteptau frumos in spatele lor pana in momentul cand puteau sa-i depaseasca, fara a-i pune in pericol sau sa-i deranjeze din mers. La noi cum sunau claxoanele si injuraturile?

Pe marginea drumului, din loc in loc, erau amenajate locuri cu panouri informative, cu poze si mai sus erau platforme panoramice cu un fel de indicatoare. Acelea aveau un „cerculet” prin care vedeai un anumit varf. Sub acel indicator era scris denumirea si altitudinea muntelui. Foarte frumos. Multe serpentine, iarba, flori multe. La un moment dat, intr-o parcare, a oprit un autocar plin cu chinezi. Am admirat faptul ca, erau niste flori foarte frumoase, 2 chinezoaice s-au aplecat sa le miroase, nu le-au rupt.

Mai sus era o parcare imensa plina de turisti, care urcau fie pe jos, fie cu masina la inca o zona panoramica cu restaurante, magazine de souveniruri. De acolo se vedea in zare frumosul lac Zell am See.

Apoi a urmat un drum plin de tuneluri si serpentine ajungand la un lac foarte frumos, gen Balea Lac, care avea un pod pe mijlocul lacului. Minunat. Mai erau expuse niste utilaje si multe informatii despre cum s-a construit acest drum.

Dupa ce am inceput sa coboram, dupa ce am admirat multe cascade si caderi de apa, am facut dreapta pt a ne indrepta spre ghetar. Am mers pe un drum ingust, plin de serpentine, dupa care am ajuns la o parcare imensa pe 4 nivele, cred. De fapt aici se termina drumul. Privelistea a fost unica, era ca un peisaj selenar, daca-l pot numi asa. Gheata nu prea mai e, mai mult noroi. Dar, oricum, era foarte frumos amenajat. Erau si dulapuri pt biciclisti sau motociclisti, flori, restaurante, banci, lumea statea la plaja, etc.

Cu funicularul nu am coborat, ne-am plimbat si am admirat privelistea, am vazut marmote (erau tot feluri cu indicatoare care anuntau existenta lor), am privit cele 2 lacuri de la baza ghetarului. Apa avea o culoare… Era o chestie faina, o roata care arata evolutia topirii ghetarului, foarte interesant. Ce sa mai zic? Pana acum a fost drumul care m-a lasat fara cuvinte, mi-a palcut enorm, de fapt toata Austria merita „jos palaria”.

Anul acesta vreau sa merg in Elvetia tot pe drumuri la fel. Merita sa dedicati o zi intreaga parcurgerii acestui drum si un cer cat mai senin.


Impresii postate de Alina Morar pe AmFostAcolo.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s